CUM RECUNOAȘTEM TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ?
Este firesc ca starea noastră emoțională de fond, ceea ce numim printr-un un termen general dispoziție să fluctueze ușor de-a lungul unei zile. E posibil să ne trezim dimineața cu o stare de bine, poate chiar ușor euforici, apoi să ne supărăm puțin pentru că am vărsat cana de cafea, să trecem repede peste incident ascultând o piesă bună la radio, să ne speriem mai apoi când un câine latră la noi, să zâmbim plini de mândrie când suntem felicitați de șeful nostru pentru o treabă bine făcută și așa mai departe. Dispoziția e sensibilă la o mulțime de factori: de la condițiile meteorologice la felul în care dormim, la starea noastră corporală, de la nivelul de activitate fizică la veștile pe care le primim și interacțiunile pe care le avem cu semenii. Avem nevoie de aceste oscilații pentru a ne orienta în lume, schimbările de dispoziție sunt un fel de limbaj abreviat al organismului nostru care ne indică o direcție potrivită, ne semnalează ce ne este favorabil și ce nu ne este favorabil. Așadar, aceste oscilații sunt necesare, sunt ca niște semnale adaptative în fața unui mediu aflat în continuă schimbare în jurul nostru. Busola noastră emoțională e mai mult sau mai puțin sensibilă, în funcție de personalitatea fiecăruia.
Atunci când oscilațiile dispoziției sunt suficient de ample și de bruște, ele pot ajunge să creeze un disconfort. Când simțim că trecem dintr-o extremă euforică într-o extremă depresivă, în câteva ore sau câteva minute, e probabil ca această cădere să se simtă destul de neplăcut și pentru noi și pentru cei din jur. Adesea, oamenii care trec prin asemenea experiențe oscilatorii mari pe parcursul unei zile sunt etichetați, imprecis, ca fiind bipolari, deși ei nu suferă neapărat de tulburare afectivă bipolară. În asemenea situații vorbim mai degrabă de instabilitate dispozițională și emoțională care e mai frecvent asociată cu structura de personalitate a individului. Pe de altă parte, atunci când aceste oscilații îngheață în una dintre faze, când tind să rămână fixate, săptămâni la rând, într-o extremă superioară cel puțin o dată (euforie sau iritabilitate extremă), respectiv într-o extremă inferioară chiar și de mai multe ori (depresie), atunci posibil să fie vorba de o tulburare afectivă bipolară.
În tulburarea afectivă bipolară, dispoziția își pierde funcția adaptativă, nu mai e reactivă la factorii interni și externi, devine insensibilă la contexte perioade lungi de timp, păstrând o singură coloratură: fie euforică, fie depresivă.
Când dispoziția rămâne fixată în faza înaltă a oscilației dispoziționale, persoana cu tulburare bipolară se află într-un episod maniacal (dacă intensitatea simptomelor e mai mare) sau hipomaniacal (dacă intensitatea simptomelor e mai mică). Într-un asmenea episod, timp de zile și săptămâni la rând persoana se va simți într-o stare de veselie continuă, euforică sau iritabilă fără niciun motiv, o stare care se va modifica puțin sau deloc chiar și în fața unor stimuli care în general ar provoca tristețe sau frică. Va simți, de asemenea, multă energie, va vorbi foarte mult și va fi greu de întrerupt, va trece de la o idee la alta, constant, fiind greu de urmărit, va socializa cu mult mai mult decât o face de obicei (și va face chiar și avansuri sexuale cunoscuților sau necunoscuților), va exprima o mare încredere în forțele proprii, o părere foarte bună despre propria persoană, poate chiar afirmând puteri deosebite și talente multiple pe care nu le evoca în mod obișnuit, va dormi foarte puțin (pentru că nu simte nevoia de somn) și se va implica în tot felul de activități indiferent de oră (de exemplu: să reorganizeze așezarea mobilei în locuință, spontan, la ora 3 dimineața).
Îngrijorător și chiar periculos în episoadele (hipo)manicale este faptul că pacientul poate ajunge să se implice în multiple proiecte nerealiste pe care nu le poate duce la bun sfârșit, să ofere sau să împrumute de sume mari de bani pentru acestea, să se expună unor situații periculoase, fără nicio reținere (tocmai pentru că are o încredere exagerată în forțele proprii), să consume cantități mari de droguri, alcool sau cafea și chiar să dezvolte simptome psihotice (halucinații de diverse tipuri sau idei delirante precum faptul că e urmărit de servicii secrete, că există un complot împotriva lui sau că este un mesager divin capabil să reformeze întreaga lume).
Când dispoziția rămâne fixată în faza joasă a oscilației dispoziționale, persona cu tulburare bipolară se află într-un episod depresiv. În asemenea episoade, persoana se va simți lipsită de energie, de motivație, fără inițiativă, constant tristă. Va simți de asemenea că mintea îi funcționează lent, că nu mai e în stare să facă activitățile obișnuite și posibil să trăiască disconforturi fizice, dificultăți de a adormi și modificări ale apetitului alimentar. Copleșit de durerea interioară, de incapacitatea în care se află, pacientul poate trăi sentimente de disperare și idei suicidare.
Așadar, tulburarea afectivă bipolară e o boală care se manifestă prin episoade de manie sau depresie. Unii pot trece predominant prin mai multe episoade (hipo)maniacale, alții pot trece prin mai multe episoade depresive iar uneori experiența episodului e mai degrabă amestecată (cu simptome din manie și din depresie), ceea ce numim un episod mixt (când pacientul e agitat, iritabil, plin de energie dar în același timp plânge des și nu mai vrea să facă nimic). Adesea tulburarea e mai ușor de identificat atunci când debutează cu un episod maniacal dar alteori episoadele maniacale sunt precedate de episoade depresive sau mixte. Apariția unui episod (hipo)maniacal ridică oricând suspiciunea de tulburare afectivă bipolară.
Câteva dintre cele mai comune manifestări din tulburarea afectivă bipolară:
-în episodul maniacal: stare de euforie/bucurie constantă și nemotivată persistentă, ieșită din comun pentru pacient zile și săptămâni la rând, distractibilitate (atenția sare de la un amănunt la altul rapid), gândire accelerată, vorbire accelerată (uneori dă senzația că discursul nu ține pasul cu rapiditatea gândurilor care îi trec prin minte), necesar scăzut de somn, idei de grandoare (că are talente deosebite, că știe numeroase limbi străine, că are relații cu cele mai înalte autorități și chiar șefi de stat)
– în episodul depresiv: dispoziție tristă, pierderea interesului pentru aproape toate activitățile, incapacitatea de a resimți plăcere, lipsă de motivație, gândire lentă, tulburări ale apetitului alimentar, sexual, insomnii, gânduri de moarte
– în episodul mixt: diferite combinații ale simptomelor maniacale și depresive
CAUZELE TULBURĂRII AFECTIVE BIPOLARE
Există multiple cauze care pot duce la apariția tulburării afective bipolare. Vulnerabilitatea genetică, factorii de mediu sunt în egală măsură importanți. Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare excluderea altor cauze fizice și medicamentoase pentru episoadele amintite. Altfel, episoade maniacale sau depresive pot apărea izolat, influențate și de afecțiuni fizice preexistente, consumul de droguri sau alcool, ca efect advers al unor medicamente, în contextul unor experiențe traumatice majore, în contextul sarcinii și nașterii.
Odată stabilit diagnosticul, există factori care pot influența reapariția episoadelor. Printre cei mai comuni amintim:
- renunțarea prematură la tratament,
- consumul de psihostimulente (cafea, energizante, alcool),
- orar de somn haotic sau lipsa somnului,
- situații psihosolicitante (negative: decesul unui apropiat, divorțul, pierderea locului de muncă, dar și pozitive: absolvirea facultății, căsătoria etc).
TRATAMENTUL TULBURĂRII AFECTIVE BIPOLARE
Tulburarea afectivă bipolară necesită tratament urgent și imediat în episoadele acute dar și tratament de întreținere (care să prevină reapariția episoadelor) pe termen lung. Pacientul aflat în episod maniacal poate manifesta un comportament imprevizibil și potențial periculos pentru sine și cei din jur. Pacientul aflat în episod depresiv poate dezvolta idei suicidare. Uneori, pacientul nu mai e capabil să recunoască faptul că are o problemă de sănătate și poate să refuze ajutorul. Tocmai de aceea, adesea, și tulburarea afectivă bipolară poate avea nevoie, episodic, de atenție specială într-un regim securizat. În funcție de durata și severitatea simptomelor, e posibil ca specialiștii noștri să propună internarea într-un spital în regim de urgență, pentru investigații sau pentru administrarea rapidă a unui tratament. Ulterior, la fel ca în cazul altor tulburări psihice, se poate discuta despre abordarea multimodală. Scopul tratamentului este, în cele din urmă, reabilitarea pacientului la un grad de funcționalitate cât mai bun
- tratamentul medicamentos: fie că vorbim de episoade maniacale, depresive sau mixte, tratamentul medicamentos este necesar și prioritar. Cu cât intervenim mai repede și mai eficient, cu atât răspunsul terapeutic e probabil să fie mai eficient și durata episodului să fie mai scurtă iar recuperarea mai rapidă. Terapia va fi individualizată și va include medicamente din clasa antipsihoticelor, stabilizatoarelor de dispoziție, inductoarelor de somn și sedativelor. Spre deosebire de depresia obișnuită, episodul depresiv din tulburarea afectivă bipolară se tratează doar în anumite condiții cu antidepresive (pentru a evita trecerea spre un episod maniacal). Tratamentul NU trebuie întrerupt din proprie inițiativă, chiar și când pacientul se simte bine. Specialiștii noștri sunt deschiși să discute despre dificultățile de tolerabilitate ale medicației, despre ajustarea dozelor , astfel încât pacientul să se poată întoarce la funcționalitatea lui zilnică optimă. Și în cazul tulburării afective bipolare sunt disponibile tratamente moderne de întreținere, cu o singură injecție administrată lunar, pentru a evita situația întreruperii medicației și pentru a asigura concentrația optimă a substanței terapeutice în sânge.
- psihoterapia: tulburarea afectivă bipolară poate impacta profund, în timpul episoadelor, funcționalitatea și capacitățile pacientului și poate produce consecințe dificil de gestionat. Pacientul se poate confrunta cu pierderea locului de muncă, destrămarea unor relații personale importante ba chiar și cu potențiale consecințe medico-legale (situații de agresiune, procese, faliment). Aceste consecințe pot trezi ulterior sentimente de rușine, excludere socială și frustrare. Pentru a veni în întâmpinarea acestor dificultăți, pentru a întări încrederea în sine și adaptarea la situația de după episod, psihoterapia este un instrument esențial, după instituirea tratamentului medicamentos
- recomandări legate de stilul de viață: gestionarea responsabilă și atentă a vieții între episoade e importantă pentru evitarea reapariției maniei sau depresiei. Pacientul este un participant activ la procesului de recuperare în tulburarea afectivă bipolară iar reorganizarea unui stil de viață cât mai prietenos cu ritmurile naturale ale organismului este necesară. Fie că e vorba de rutine zilnice, de obiceiuri legate de somn și alimentație, de activitatea fizică, de evitarea anumitor factori excesivi, de igiena relațiilor sociale, toate acestea pot fi reorganizate în avantajul pacientului, pentru a obține rezultate optime.
RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU FAMILIA / APROPIAȚII PACIENTULUI CU TULBURARE AFECTIVĂ BIPOLARĂ
– tulburarea afectivă bipolară, în timpul unor episoade acute maniacale sau depresive poate reprezenta o urgență psihiatrică – încurajați cât mai ferm și mai rapid prezentarea la specialist și cultivați încrederea în partenerii implicați în recuperare: primul pas în abordarea lor este ca pacientul să ajungă la medic
– atât în episoadele maniacale cât și în cele depresive poate fi afectată capacitatea pacientului de de testare a realității ( pentru pacient ideile delirante, halucinațiile reprezintă o realitate care nu poate fi contrazisă) – nu intrați în argumentări împotriva acestor fenomene, căci pentru pacient ele sunt cât se poate de reale. Nu exprimați acord sau dezacord în raport cu ele, ci abordați mai degrabă îngrijorarea față de impactul pe care acestea le au în viața de zi cu zi și în funcționalitatea pacientului.
– mai ales în cadrul episoadelor maniacale (uneori și în episoadele depresive) e foarte probabil ca pacientul să nu aibă critică asupra afecțiunii sale, să întâmpine rezistență la acordarea ajutorului, să refuze prezentarea la specialist. Încercați să abordați cele mai problematice consecințe ale comportamentelor sale, inclusiv cele care îl îngrijorează PE PACIENT, mai ales dacă este vorba de consecințe la nivel fizic (de exemplu: că nu se mai alimentează, că nu mai doarme, că are anumite dureri), pentru a facilita și încuraja prezentarea la medic.
– supravegheați pacientul cât mai de aproape, atât cât e posibil, până la prezentarea lui la medic – pacientul în episod maniacal sau depresiv sever se poate manifesta impulsiv și imprevizibil
– încercați să fiți ascultători activi – dacă pacientul vrea să vorbească despre realitatea nouă pe care o trăiește, ascultați-l cu interes și explorați cum îl impactează aceasta la nivel emoțional și comportamental – veți putea identifica un teren comun prin care să obțineți alianța de care e nevoie pentru prezentarea la medic.
– recunoașteți semnele de alarmă: dacă pacientul se pune pe sine în pericol, dezvoltă idei suicidare sau comportament suicidar/autoagresiv, dacă devine agresiv sau comportamentul său devine marcant turbulent pentru ceilalți (provoacă conflicte, aruncă obiecte din casă, îi atacă pe ceilalți etc) luați măsuri ferme în acel moment în care observați pericolul iminent: contactați serviciul de urgență 112, în vederea transportului la spital și însoțiți apoi pacientul, pentru a putea oferi informații importante și relevante medicilor de la camera de gardă a spitalului . Chiar dacă pot exista rețineri și temeri din partea familiei de a prezenta pacientul pentru internare, chiar dacă pacientul nu își dorește prezentarea la medic, în asemenea momente este în beneficiul stării de sănătate a pacientului ca el să ajungă la spital și să primească asistență medicală. Internarea nu este o pedeapsă și nici un abandon al pacientului, ci singura măsură TEMPORARĂ, NECESARĂ ȘI POTRIVITĂ pentru protejarea sa și a celorlalți în acele momente.
– după stabilizarea pacientului, nu încurajați întreruperea tratamentului, chiar și atunci când pacientul își dorește acest lucru, fie din cauza efectelor adverse, fie pentru că se simte bine și consideră că nu mai are nevoie de el. Una dintre cauzele majore pentru reapariția episoadelor de manie sau depresie este lipsa complianței la tratament în dozele și pe durata recomandate de specialiști. Dacă observați că pacientul exprimă suspiciuni legate de tratament sau că refuză să îl mai ia, anunțați specialiștii noștri – ei pot evalua problemele și pot ajusta/înlocui tratamentul pentru a veni în întâmpinarea eventualelor nemulțumiri ale pacientului.
– recunoașteți debutul unui nou episod de la primele simptome: dacă sesizați escaladarea sau deteriorarea dispoziției unui pacient cu tulburare afectivă bipolară, susțineți prezentarea lui la specialist cât mai de timpuriu. Ajustarea și intervenția terapeutică rapidă pot duce la evitarea declanșării unui nou episod acut al afecțiunii.