DEPRESIA

CUM RECUNOAȘTEM DEPRESIA?

Oamenii s-au adaptat biologic, în evoluția lor, să experimenteze o paletă de emoții , inclusiv emoții etichetate drept negative sau inconfortabile precum tristețea, frica sau furia. E firesc să trăim asemenea emoții, fie că ele apar situațional, pe parcursul unei zile, fie că apar pe termen determinat, în context adaptativ asociat unor momente biografice delicate (perioade de criză, doliu, divorț, pierderea unui loc de muncă).

Tristețea, furia sau frica sunt necesare și utile pentru că ne semnalează nouă dar și celor din jur ceva despre lumea noastră personală: ce e important și valoros pentru noi, ce ne este nouă caracteristic, ce anume ne dorim, când anume avem nevoie de ajutor. Aceste emoții ne ajută să ne croim un parcurs propriu în societate, să (re)trasăm granițe, atunci când ele sunt încălcate, să trăim regretul, să evităm amenințările sau chiar să ne dezvăluim vulnerabilitatea și nevoia de ajutor din partea semenilor.

Atunci când tristețea sau iritabilitatea devin dominantele dispoziției noastre (starea sufletească zilnică) pe mai multe săptămâni la rând, când ne este dificil să ne mai bucurăm de prea multe lucruri care odată ne făceau plăcere, când ne pierdem interesul pentru majoritatea activităților, când constant avem senzația că sarcinile (profesionale sau din sfera personală) pe care le făceam cu plăcere sau cu ușurință au devenit tot mai greu de realizat, când ne confrutăm cu probleme de concentrare, cu disconforturi fizice persistente, cu probleme de somn și cu modificări ale apetitului alimentar, e posibil să suferim de o tulburare depresivă.

Astăzi, tulburarea depresivă este una dintre cele mai frecvente și dizabilitante afecțiuni la nivel mondial. Tabloul ei clinic poate fi diferit, de la pacient la pacient, dar cuprinde adesea câteva elemente cardinale. De asemenea, intensitatea tulburării depresive poate varia. Unii pacienți trăiesc cu episoade depresive în forme ușoare până la moderate chiar și luni de zile, ducând la bun sfârșit rutinele zilnice, cu o oarecare dificultate, dar fără să se bucure prea mult de viață. În alte situații, mai grave, depresia împiedică pacientul să se mai ducă la slujbă, dar și să efectueze sarcini banale de zi cu zi precum alimentația sau igiena personală. Persoana care trăiește o depresie se retrage social, nu mai comunică cu cei din jur, e dominată de sentimente împovărătoare de vinovăție, insuficiență, inutilitate, până la disperare și nu mai e capabilă de un sentiment al viitorului, devenind captivă, blocată într-un prezent cenușiu și fără speranță. Uneori, pacientul suferind de depresie poate să dezvolte idei neconforme cu realitatea, experiențe perceptuale particulare (percepții ireale, convingeri împovărătoare de vinovăție extremă sau de ruină), idei suicidare sau ajunge chiar la tentative de suicid. Acestea sunt elemente de gravitate care necesită atenție imediată din partea specialistului. Toată această spirală a disfuncționalității și suferinței poate fi întreruptă și ameliorată prin prezentarea la specialist.

Dintre cele mai comune manifestări ale depresiei, amintim:

• dispoziția tristă
• incapacitatea de a resimți plăcere, pierderea interesului pentru activități
• lipsa de motivație, de energie
• tulburări de concentrare și memorie, lentoare psihică
• tulburări ale apetitului alimentar și sexual, insomnii, simptome fizice neplăcute (dureri de cap, amorțeli în diverse părți ale corpului, probleme digestive)

CAUZELE DEPRESIEI

Există mulți factori care contribuie la instalarea unei tulburări depresive. Putem aminti câțiva dintre ei:

• Circumstanțele dificile de viață,
• stresul cronic profesional sau personal,
• vulnerabilitatea genetică,
• experiențele traumatice marcante,
• lipsa de suport social,
• consumul de substanțe psihotrope (droguri sau alcool)

Nici unul nu are un rol necesar și suficient în declanșarea unui episod depresiv. Uneori, episoadele depresive se pot instala și repeta fără anumiți factori declanșatori vizibili (de unde și surpriza pacientului sau a apropiaților: nu am de ce să fiu deprimat și totuși sunt deprimat). Femeile sunt mai vulnerabile la această tulburare, dar sunt și cele care sunt mai dispuse să ceară ajutorul în momente mai precoce ale afecțiunii.

TRATAMENTUL DEPRESIEI

Depresia este o afecțiune tratabilă în prezent, indiferent de intensitatea și durata simptomelor. Prezentarea la specialist este primul pas în stabilirea schemei de tratament. În formele ușoare spre moderate țintim o ameliorare semnificativă a calității vieții. În formele severe, terapia depresiei poate fi chiar salvatoare de vieți. Abordarea cu rezultatele cele mai bune este multimodală: recomandări privind modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos și psihoterapie.

• tratamentul medicamentos: medicii noștri vor recomanda schema terapeutică cea mai potrivită, în funcție de tabloul clinic al pacientului. Există tablouri depresive cu anxietate persitentă, neliniște și insomnii, există tablouri în care domină mai degrabă lentoarea psihică și motorie, lipsa de motivație și plăcere, există tablouri în care simptomele fizice sunt cele mai deranjante pentru pacient. Tocmai de aceea, terapia va fi individualizată și se pot utiliza scheme care includ atât medicamente din clasa antidepresivelor dar și sedative, stabilizatoare de dispoziție, inductoare de somn.
• psihoterapia: o abordare esențială în recuperarea pacientului depresiv, psihoterapia oferă suportul emoțional important pentru un om aflat într-o situație vulnerabilă de viață și permite explorarea dificultăților cu care se confruntă pacientul, a gândurilor și sentimentelor împovărătoare dar permite și găsirea unor soluții adaptate resurselor pacientului
• recomandări privind stilul de viață: pacientul este un participant activ la procesului de recuperare din depresie iar reorganizarea unui stil de viață cât mai prietenos cu ritmurile naturale ale organismului este importantă. Fie că e vorba de rutine zilnice, de obiceiuri legate de somn și alimentație, de activitatea fizică, de evitarea anumitor factori excesivi, de igiena relațiilor sociale, toate acestea pot fi reorganizate în avantajul pacientului, pentru a obține rezultate optime.

În situațiile în care depresia a atins o intensitate severă sau cu risc suicidar, când pacientul nu mai poate nici măcar să se alimenteze singur sau dezvoltă idei sau planuri suicidare, se poate recomanda internarea în spital.

RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU FAMILIA / APROPIAȚII PACIENTULUI CU TULBURARE DEPRESIVĂ

–încurajați prezentarea la specialist și cultivați încrederea în partenerii implicați în recuperare: atunci când sunteți îngrijorat că un membru al familiei sau un apropiat ar putea să sufere de depresie, aduceți în discuție cât mai precoce, dar cu blândețe, posibilitatea de a vizita un specialist pentru clarificare.

-încercați să adoptați o atitudine îngăduitoare, nonjudicativă în raport cu un pacient care suferă de manifestări depresive – depresia nu e o afecțiune remediabilă prin voință, pacientul nu poate să fie mai fericit, mai bucuros din proprie inițiativă. Îndemnuri precum: lasă tristețea, nu ai de ce să fii abătut, viața e frumoasă, bucură-te de ea riscă să rănească și să amplifice suferința și sentimentele de vinovăție ale pacientului.

– pacientul cu depresie e impactat de afecțiunea pe care o trăiește și nu mai poate face toate lucrurile la fel ca înainte. Pacientul cu depresie poate trăi dificultăți în a cere ajutorul (și atunci ne putem apropia cu delicatețe, oferindu-ne sprijinul mai frecvent decât am face-o de obicei) sau dimpotrivă poate cere ajutor mai mult decât în mod obișnuit (și atunci e util să încercăm să îi venim în întâmpinare, chiar dacă acest lucru e mai solicitant pentru noi).

–oferiți oportunități de comunicare și activitate celui suferind de depresie, dar respectați limitele de efort și disponibilitate: nu îl obligați, nu insistați peste măsură să se implice în anumite activități (chiar dacă ele erau plăcute în trecut pentru el), acceptați și respectați momentul în care afirmă că a obosit sau nu mai poate continua.

– respectați trăirile și descărcările emoționale ale pacientului – uneori, tocmai din cauza tristeții pe care o resimte pacientul depresiv va plânge poate mai mult decât o face de obicei, nu căutați insistent să limitați asemenea manifestări sau să îi distrageți atenția. Mai degrabă, explorați ceea ce simte, adresând întrebări deschise sau pur și simplu observați-l empatic.

– fiți răbdători – recuperarea în depresie e un proces de durată: chiar și după instituirea tratamentului și după începerea ședințelor de psihoterapie va mai trece un timp până când se vor vedea ameliorări semnificative ale stării pacientului.

– recunoașteți semnele de alarmă: pacientul care suferă de depresie poate dezvolta idei suicidare, poate elabora un plan de suicid sau chiar să treacă la o tentativă suicidară. Orice idee suicidară trebuie luată în serios, atunci când e descoperită și impune adresarea urgentă la specialist, preferabil camera de gardă, existând iminența unei urgențe psihiatrice (o situație de pericol pentru pacient). Atunci când pacientul face aluzii la moarte, exprimă dorința de a muri sau descoperiți indicii sugestive în acest sens (de exemplu: caută pe internet mijloace de a-și lua viața, pregătește un bilet de adio, e neobișnuit de preocupat să-și facă ordine în lucruri după ce mult timp a fost indiferent față de posesiunile sale) luați atitudine fermă, transportați pacientul la o cameră de gardă sau contactați serviciul de urgență 112