CÂND ȘI DE CE SĂ APELEZ LA UN MEDIC PSIHIATRU?
Trăim într-o lume globalizată, tehnologizată, dinamică, prosperă și densă în soluții inovatoare dar și plină de incertitudini și provocări. Existența în societățile contemporane e stresantă vizibil și subtil în acealși timp, organismele noastre sunt solicitate constant să se adapteze și să facă schimbări, să îndeplinească tot mai multe roluri, standarde, să aleagă din tot mai multe posibilități. Acest ritm ne fragilizează, ne face vulnerabili pe termen lung la tulburări din sfera psihiatrică, tulburări care au devenit tot mai frecvente în ultimele decenii.
Chiar și așa, există încă multe temeri și prejudecăți legate de prezentarea la medicul psihiatru. Câteva dintre acestea sunt:
- teama de a nu fi etichetat drept nebun,
- teama de medicația psihiatrică,
- teama de a deveni dependent de pastile,
- teama de a fi marginalizat, exclus social
Aceste temeri sunt prezente si azi, deși de cele mai multe ori se datorează unor neînțelegeri în ce privește activitatea și mizele psihiatriei. Un medic psihiatru caută să evalueze, să indice cea mai potrivită abordare (medicamentoasă sau nu), să identifice mijloacele de prevenție, pentru a ajuta pacientul să revină la o funcționalitatea acceptabilă pentru el și să îi reducă suferința psihică.
De fapt, foarte mulți dintre noi traversăm la un moment dat perioade de viață dificile, în care pot apărea, pe termen mai lung sau mai scurt, simptome psihiatrice care au nevoie de evaluare, asistență și tratament. Apelăm la un medic psihiatru pentru că ne dorim să prevenim apariția sau agravarea problemelor de sănătate psihică, pentru că ne dorim să clarificăm întrebări legate de starea de sănătate psihică, dar și pentru că avem nevoie să abordăm și să tratăm dificultățile din sfera mentală care ne impactează calitatea vieții.
Am selectat, mai jos, doar câteva din cele mai comune simptome pentru care un psihiatru poate fi de ajutor. Dacă experimentați sau observați la cei apropiați unele dintre manifestările detaliate mai jos, apelați cu încredere, cât mai din timp, la specialiștii noștri.
E important să consultăm un medic psihiatru atunci când sesizăm schimbări persistente ale dispoziției. Chiar dacă este firesc ca dispoziția noastră să varieze ușor pe parcursul unei zile, atunci când oscilațiile sunt foarte mari, când trecem rapid de la bucurie la tristețe sau când suntem constant nervoși și iritabili și ne manifestăm amenințător la adresa celorlalți, când simțim stări de frică fără motiv, tristețe împovărătoare sau euforie intensă și nemotivată timp de săptămâni sau chiar luni la rând, e esențial să căutăm ajutor medical.
E important să apelăm la un psihiatru atunci când experimentăm simptome fizice neplăcute pe care nu le putem explica și pe care le-am explorat prin analize sau consulturi la alți specialiști, fără ca aceștia să identifice o anumită afecțiune a unui organ. Adesea e posibil să ne simțim descurajați când un medic specialist nu găsește cauza problemei noastre sau chiar el ne trimite la psihiatru. Acest lucru nu înseamnă că simptomele noastre sunt mai puțin reale sau chiar închipuite, ci că sunt indicatori ai unei stări de vulnerabilitate psihică. Printre altele, anxietatea și depresia se pot manifesta printr-un disconfort corporal persistent inexplicabil prin investigații fizice și de laborator. Simptomele psihice poartă uneori o mască somatică. Fie că vorbim de dureri în diverse zone ale corpului, amorțeli, probleme digestive, palpitații sau dificultăți de respirație, toate aceste manifestări reale pot sugera o tulburare din sfera psihiatrică.
Alte tulburări frecvente, care se pot manifesta la orice vârstă și care necesită atenție psihiatrică sunt tulburările de somn. Somnul este un mecanism natural de autoprotecție față de numeroase afecțiuni și un important mijloc de regenerare a organismului. Problemele de somn interferă atât cu sănătatea fizică, cât și psihică. Dificultățile de a adormi, trezirile frecvente și repetate pe parcursul mai multor nopți, dificultatea de a readormi după treziri nocturne, senzația de oboseală persistentă cauzată de lipsa somnului pot impacta rapid și puternic atât dispoziția, atenția, memoria și pot crește riscul pentru afecțiuni fizice, de la cele acute, până la cele cronice.
Este esențial să ne adresăm unui psihiatru atunci când experimentăm distorsiuni marcante în perceperea realității. Fiecare este îndreptățit la propriile sale opinii, fiecare vedem realitatea într-un mod ușor diferit, însă atunci când trăirile, afirmațiile și comportamentele noastre devin aproape de nerecunoscut pentru cei apropiați, când adoptăm convingeri noi și radicale care nu ne sunt caracteristice și pe care nu le mai putem pune la îndoială sau când trăim experiențe mai puțin obișnuite (vedem, auzim, simțim lucruri pe care ceilalți nu le văd, nu le aud, nu le simt în mod repetat și în situații diferite), e necesar să consultăm un psihiatru. Asemenea convingeri noi și experiențe aparte pot întemeia uneori decizii bruște, majore de viață sau pot conduce la izolare socială marcată care impactează puternic calitatea existenței noastre și ne pot pune în situații de pericol.
E important să consultăm un medic psihiatru, atunci când ne confruntăm cu comportamente de tip adictiv. Fie că e vorba de droguri, jocuri de noroc sau pe internet, alcool, adicțiile au crescut îngrijorător în frecvență în ultimii ani. Un psihiatru poate ajuta la recunoașterea unor tipare de comportament sugestive în acest sens, care pot fi destul de variate și subtile. Fiecare adicție are o poveste în spate și dificultăți de fond care o întrețin. Fie pentru că trăim în medii stresante și apăsătoare de care încercăm să scăpăm, fie pentru că ne este dificil să cultivăm relații de calitate, fie că am adunat un trecut biografic încărcat de experiențe traumatice, fie că suntem vulnerabili genetic, suntem în căutarea unor strategii facile, deși problematice pe termen lung, prin care să ne rezolvăm dificultățile. O persoană care se confruntă cu o adicție caută în acel obiect adictiv compensări rapide, imediate pentru diverse stări de dezechilibru și disconforturi pe care le traversează și care nu sunt mereu transparente pentru cei din jur. Un psihiatru este capabil să recunoască, să consilieze și să recomande intervențiile multimodale potrivite în procesul de recuperare din adicții.
Un medic psihiatru se ocupă și de evaluarea și tratamentul tulburărilor de memorie și atenție. care pot apărea pe tot parcursul vieții adulte. Ușor de sesizat și deranjante atunci când se întind pe perioade mai lungi, dificultățile de a ne concentra, de a reține lucruri relevante interferă semnificativ cu activitatea profesională, personală și socială. Aceste tulburări pot fi secundare și parte din tabloul unor afecțiuni precum depresia, anxietatea sau adicțiile dar pot fi și simptomele principale în cazul unor afecțiuni precum ADHD (tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) la tineri sau diverse tulburări neurocognitive (demențe) la vârstnici. Atunci când uităm frecvent ceea ce avem de făcut, săptămâni sau chiar luni la rând, când avem nevoie de repetiții constante în conversații, când ne pierdem frecvent obiectele personale, când avem dificultăți în a citi cărți, a viziona un film pentru că pierdem firul acțiunii sau pentru că gândurile ne zboară în altă parte, e oportun să apelăm la un psihiatru.
CUM DECURGE O CONSULTAȚIE PSIHIATRICĂ?
Consultația psihiatrică urmează coordonatele unui dialog deschis, respectuos și binevoitor față de pacient.
Medicul solicită întâi pacientului un acord pentru evaluarea psihiatrică pe care o face și explorează apoi, prin întrebări, motivele pentru care pacientul s-a prezentat la cabinet. Starea de sănătate psihică este influențată de starea de sănătate fizică, de medicamentele/substanțele pe care le folosim în scop recreativ dar și de contextul social și profesional în care ne aflăm, tocmai de aceea medicul va solicita informații de la pacient în acest sens.
Afecțiunile somatice, dezechilibrele metabolice pot influența starea psihică, tocmai de aceea medicul psihiatru va întreba despre alte boli de care a suferit pacientul și va solicita pacientului documente medicale prealabile (evaluări anterioare în, scheme terapeutice, investigații paraclinice).
De asemenea, medicul va explora și eventualele consumuri de medicamente sau de alte substanțe din istoricul pacientului și din prezent.
Nu în ultimul rând, medicul va fi interesat de contextul social al pacientului, va solicita detalii despre activitatea lui profesională, despre relațiile cu colegii, cu partenerul de viață sau cu părinții, despre parcursul său educațional și relațional, despre felul în care privește viitorul, despre felul în care își trăiește viața în prezent, rutinele pe care le are dar și dificultățile pe care le întâmpină.
Așadar, pentru o evaluare corectă, medicul psihiatru va solicita informații numeroase care țin de viața privată a pacientului și care pot da naștere unor rețineri sau disconforturi pe parcursul anamnezei. E important să amintim că medicul nu caută, prin aceste întrebări să judece moral pacientul în niciun fel, ci doar să își contureze o imagine a lumii particulare în care acesta își trăiește viața, ceea ce va ajuta la o mai bună înțelegere a suferinței și a găsirii mijloacelor terapeutice. Medicul nu va forța în niciun fel pacientul să se dezvăluie, pacientul are dreptul să solicite clarificări în ce privește relevanța anumitor întrebări. Nu în ultimul rând, amintim că nu există răspunsuri corecte sau greșite la întrebările medicului, ci doar răspunsuri autentice, personale care sprijină construcția unei relații terapeutice solide.
La finalul consultației, medicul poate recomanda efectuarea de analize suplimentare pentru clarificare, stabilește un diagnostic de etapă și face recomandări de tratament medicamentos și psihoterapie.
CARE E DIFERENȚA DINTRE UN PSIHIATRU, UN PSIHOLOG ȘI UN PSIHOTERAPEUT?
Psihiatrul, psihologul și psihoterapeutul alcătuiesc o echipă, în care fiecare membru deține un rol important.
- Psihiatrul este absolvent al Facultății de Medicină și al rezidențiatului în Psihiatrie (o perioadă de pregătire de 5 ani în spital, după absolvirea facultății) și este autorizat să evalueze, să stabilească diagnostice, să recomande analize medicale, evaluări suplimentare (ex: evaluări psihologice, imagistice) și să prescrie tratament medicamentos sau recomandări de psihoterapie.
- Psihologul este absolvent al Facultății de Psihologie și este abilitat să facă evaluări psihologice, să aplice teste care pot fi de ajutor în susținerea unui diagnostic psihiatric dar și să consilieze clienți care se confruntă cu dificultăți, fără ca ei să aibă neapărat un diagnostic psihiatric. Psihologul nu prescrie medicamente, analize și nu stabilește diagnostice medicale.
Atât psihiatrul cât și psihologul pot urma o formare în psihoterapie, o pregătire separată de Facultatea de Medicină sau Psihologie.
Psihoterapia este un proces în care, în urma unor întâlniri periodice într-un cadru fixat, se explorează prin dialog dificultățile emoționale, cognitive, sociale cu care se confruntă un pacient. Miza acestui demers este de a oferi suport, de a facilita procesul de schimbare, de a identifica și a consolida resursele pacientului prin care el să poată întâmpina mai bine problemele cu care se confruntă, de la cele mai punctuale (precum teama de spații publice sau de zborul cu avionul) la cele mai complexe (dificultăți relaționale în sfera profesională și personală).
Psihologii clinicii noastre au formare în psihoterapie și pot oferi asemenea servicii.
Psihologul și psihiatrul sunt într-o permanentă relație de colaborare. Uneori pacienții sunt îndrumați de psiholog/psihoterapeut și către psihiatru, când remarcă anumite elemente problematice care pot avea nevoie de diagnosticare sau tratament medicamentos. De asemenea psihiatrul orientează pacientul spre psiholog/psihoterapeut, pentru completarea tratamentului medicamentos dar și atunci când consideră că tratamentul medicamentos nu este necesar.
În general, pentru a simplifica, ordinea prezentării pacientului este aceasta: pacientul se prezintă întâi la medicul psihiatru care face o evaluare psihiatrică. În urma acestei evaluări medicul stabilește dacă se întrunesc întrunesc condițiile pentru un diagnostic psihiatric sau nu. Apoi medicul recomandă explorări suplimentare (de exemplu: examen psihologic, analize medicale). La recomandarea psihiatrului, pacientul apelează apoi la psiholog fie pentru evaluare clinică (efectuarea examenului psihologic), fie pentru a începe procesul de psihoterapie.
LA CE SĂ MĂ AȘTEPT DE LA MEDICAȚIA PSIHIATRICĂ?
Nu orice evaluare psihiatrică duce obligatoriu la recomandarea unui tratament medicamentos, deși această recomandare este destul de frecventă. Medicul psihiatru va căuta să prescrie o schemă personalizată, în funcție de nevoile și intensitatea suferinței pacientului la momentul examinării.
Recomandarea unui tratament medicamentos înseamnă că medicul a stabilit un diagnostic (deci a identificat o tulburare semnificativă) care ar putea fi ameliorată și cu ajutorul medicației.
Recomandarea unui tratament psihiatric nu echivalează cu necesitatea administrării lui pe toată durata vieții. Durata tratamentului va fi explicată și discutată împreună cu medicul curant și depinde de mai mulți factori (natura afecțiunii, istoricul afecțiunii, evoluția afecțiunii, persistența factorilor nocivi de impact psiho-emoțional în viața pacientului). Sunt afecțiuni episodice pentru care tratamentul se poate întinde pe o perioadă determinată de câteva luni, sunt afecțiuni care necesită tratament pe termen mai lung (dar nu în aceleași doze, ci cu scheme ajustate pe parcurs).
Nu există niciun medicament fără potențiale efecte adverse și medicamentele utilizate în Psihiatrie pot avea și ele asemenea efecte adverse. Faptul că un medicament are efecte adverse nu înseamnă că ele se vor produce cu necesitate și nici că vor dura permanent. Medicul informează pacientul despre cele mai comune efecte adverse și discută despre abordarea lor.
Medicamentele în psihiatrie, atunci când sunt utilizate corect și conform recomandărilor, nu produc inevitabil dependență.
Atunci când prescrie medicamente, medicul e interesat ca acestea să fie eficiente și bine tolerate de pacient. Asta înseamnă că medicul e interesat ca acele medicamente să manifeste cât mai puține efecte adverse și să genereze un raspuns terapeutic cât mai rapid și mai semnificativ. Tocmai pentru că ia în considerare timpii de răspuns și simptomele particulare ale pacientului e posibil ca medicul să prescrie mai multe medicamente pentru o anumită afecțiune.
Medicamentele utilizate în psihiatrie sunt molecule complexe care acționează multimodal. Ele sunt încadrate în diferite clase, precum antidepresive, antipsihotice, stabilizatoare de dispoziție, (sau anticonvulisvante), sedative dar aceste împărțiri sunt mai degrabă nominale, convenționale și nu trebuie înțelese ad literam. Tocmai pentru că acțiunile lor sunt multireceptoriale în funcție și de doza administrată, e posibil uneori ca medicul să prescrie diferite clase de medicamente pentru o singură afecțiune, pentru că își dorește acțiuni diferite sau complementare de la acea combinație, potrivită cu simptomele pacientului.
Timpii în care se văd rezultatele tratamentului variază: sunt medicamente care intră în acțiune în cateva minute-ore-zile și sunt medicamente care au nevoie de cel puțin 2-3 săptămâni pentru a-și produce efectele. De aceea, pentru a veni în întâmpinarea dificultăților cu care se confruntă pacientul cât mai devreme, medicul poate prescrie combinații de tratamente, astfel încât să amelioreze cât mai devreme suferința pacientului.
De exemplu, un pacient poate să sufere de un episod depresiv pentru care medicul administrează un antidepresiv. Doar că multe antidepresive intră în acțiune de abia după două săptămâni de la inițiere și atunci, pentru a ameliora o parte a simptomelor pacientului în prezent (de exemplu: anxietate, tulburări de somn), medicul poate prescrie asociat un alt medicament benzodiazepinic sau inductor de somn cu efect mai rapid (care nu tratează însă depresia de fond, ci doar simptome punctuale). Adesea, aceste adjuvante sunt eliminate mai apoi, când medicamentul de bază (antidepresivul) a intrat pe deplin în acțiune.
LA CE SĂ MĂ AȘTEPT DE LA PSIHOTERAPIE?
?
DACĂ MERG LA PSIHIATRU ÎNSEAMNĂ CĂ….?
(prejudecăți legate de prezentarea la psihiatrie)
….sunt nebun și oamenii mă vor judeca și mă vor exclude din comunitate?
De sute de ani există numeroase prejudecăți asociate pacientului psihiatric și o stigmă care se prepetuează până în prezent. În trecut, termenul nebun era deopotrivă încărcat cu semnificație morală și medicală și acoperea de fapt o lipsă de cunoaștere, o etichetare a ceva ce societății i se părea ciudat, inacceptabil și greu de gestionat. În zilele noastre, când cunoaștem mult mai multe lucruri despre tulburările psihice, termenul de nebun e un termen mai degrabă ofensator și aproape gol de conținut, atât de general și de vag încât nu ne mai spune nimic. În același timp, deschiderea socială față de tulburările psihice este mult mai mare decât în trecut. Pacientul cu tulburări psihice de orice fel este sprijinit și susținut în comunitate și miza tratamentelor este aceea de a-l reabilita cât mai repede și mai bine ca să el să revină la o funcționalitate acceptabilă. Din cauza lipsei de educație și a accesului dificil la informație, există și astăzi oameni care îi judecă și îi stigmatizează pe cei vulnerabili. Însă aceste fenomene nu mai constituie o regulă socială, iar oamenii cu suferințe psihice care apelează cu încredere la psihiatru sunt de fapt tot mai mulți. Discriminarea de orice fel pe temeiul unei suferințe psihiatrice este o faptă sancționată de lege în prezent.
…sufăr de o boală din care nu îmi voi mai reveni niciodată, nu o să mai pot lucra, nu să mai pot avea relații cu cei din jur?
Psihiatria a evoluat mult în ultima jumătate de secol. Tulburările psihice sunt privite astăzi într-un context mai larg, care ia în considerare stilul de viață, suportul psihologic și social și tratamentul medicamentos. Ținta terapeutică este îmbunătățirea calității vieții pacientului, sprijinirea lui în a duce o viață cât mai apropiată de propriile așteptări. Tocmai de aceea, prezentarea la psihiatru este primul pas în a asambla un plan de recuperare care să valorifice toate resursele: personale, medicamentoase, sociale ale pacientului. Există afecțiuni care limitează într-o anumită măsură capacitatea profesională sau de autoîngrijire pe termen lung, dar prezența unei tulburări psihice nu exclude din start și definitiv capacitatea de lucra sau a relaționa. Dimpotrivă, planul terapeutic elaborat împreună cu psihiatrul și psihoterapeutul este adaptat tocmai pentru a obține o viață de calitate, în care pacientul să poată să se autoîngrijească și să dezvolte relații armonioase cu cei din jur.
…o să ajung internat într-un spital de psihiatrie și probabil că nu voi mai ieși de acolo?
Ca în orice specialitate medicală, și în Psihiatrie există afecțiuni suficient de severe sau care, episodic, pot necesita internarea în spital. Nu orice prezentare la Psihiatrie (fie ea în cabinet sau chiar la Camera de Gardă a Spitalului de Psihiatrie) echivalează cu o internare. Există multe afecțiuni psihice tranzitorii sau de intensitate ușoară și moderată care nu necesită internare. Criteriile de severitate și de urgență psihiatrică sunt cunoscute și medicul îl poate informa pe pacient când e recomandată internarea.
Când internarea este totuși necesară, ea aduce multiple beneficii:
- înlătură o stare de pericol pentru pacient sau pentru cei din jur,
- extrage pacientul dintr-un mediu psihostresant intens,
- oferă un cadru sigur și suportiv pentru îngrijiri,
- permite monitorizarea inițierii sau schimbării de tratament,
- permite investigații suplimentare greu disponibile în afara spitalului.
Durata internării în spital, pentru afecțiuni acute variază de la câteva zile la câteva săptămâni. Tendința la nivel mondial este de a limita cât mai mult durata internărilor, tocmai pentru că practicienii pun accent pe îngrijirea pacientului în comunitate, pe reintegrarea sa cât mai rapidă.